Celălalt «duh» şi celălalt «mângâietor»
Pr. Iosif Trifa - Duhul Sfânt
Mulţi, cei mai mulţi creştini caută mângâierea Duhului Sfânt numai la vreme de necaz. Dar şi mai grozavi decât aceştia sunt cei care îşi caută mângâierea în alcool, în duhul diavolului.
Ah! Ce lucru grozav se poate vedea între creştinii de azi! Se mângâie şi „se întăresc” oamenii cu duhul diavolului, cu alcoolul. Oare nu este şi lucrul acesta o mărturie grăitoare şi strigătoare despre ce fel de creştinătate mincinoasă trăiesc cei mai mulţi creştini?
Ah! Ce mişel mare-i diavolul! Cum a alergat şi s-a amestecat el şi aici, şoptind: „Oameni buni, nu vă mai duceţi la mângâierea Duhului Sfânt!... Veniţi la mângâierea duhului meu, la alcool!” Ah! Ce de creştini aleargă, în toate necazurile lor, la acest duh al diavolului!
De când eram preot la ţară, îmi aduc aminte că am cercetat pe un bolnav.
- Ei, ce mai faci, fiule?
- Rău, părinte, rău! Până acum mă mai mângâiam cu câte un pic de băutură, dar acum nici băutura, nici tabacul nu-mi mai sufere... Am gătat-o cu viaţa!...
Era aceasta o viaţă de om din care duhul diavolului scosese mângâierea scumpului nostru Porumbel şi, pe urmă, îl lăsase pe om în mijlocul drumului. Ce lucru grozav!
Ce mare întristare şi batjocură Îi aducem scumpului nostru Porumbel, când „ne mângâiem” şi „ne întărim” cu alcoolul şi fumatul! Eu m-am lăsat de băut şi de fumat, nu pentru că îmi prădam banii şi sănătatea, ci pentru că mi-am dat seama că, prin aceste „mângâieri”, întristez şi batjocoresc pe Scumpul meu Mângâietor.